1. Opreşte-te, o clipă,
din multa-ţi alergare,
şi vezi, ce nume poartă
trudita ta cărare?

R1: Se cheamă curăţia?
Sau dragostea? - Ia seamă!
Sau poate-ntinăciunea?
Sau ura? Cum se cheamă?

2. Opreşte-te, o clipă;
nu-nainta! Ci cată
să vezi dacă-n lumină
cărarea ta-i scăldată.

R2: Opreşte-te, şi-ntreabă
înţelepciunea sfântă
Şi-ascultă glasu-i tainic,
când multe te frământă.

3. Ascultă de-adevărul
cel dătător de viaţă,
ascultă de virtute
şi de la ea învaţă.

R3: Opreşte-te! Şi-ntoarce
întreaga ta ființă
din văile-ndoielii
spre munţii de credinţă.

4. Opreşte-te, o clipă,
nu te grăbi spre moarte,
căci cine după aceea
de grij-o să-ţi mai poarte?

R4: Întoarce-te la Domnul
cu dragoste te-aşteaptă.
EI îţi va pune paşii
pe calea Lui cea dreaptă.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 130