1. O, treci adânc atunci Isuse
peste-al meu gând când ca o mare
nu-şi află-odihna lui şi nu se
alină multa-i frământare.

R1: O, treci uşor atunci şi-i lasă
pe valuri liniştea-Ţi adâncă,
umplându-mi inima fricoasă
ce tremură si plânge încă

2. O, treci adânc atunci Isuse
peste-al meu duh, când ca grădina
aşteaptă cu dorinţi nespuse,
să-i reîmprospătezi lumina.

R2: O, treci uşor atunci şi-i lasă
pe toată-ntinderea uscată,
întăritoare şi frumoasă,
răcoare-Ţi binecuvântată.

3. O, treci adânc atunci Isuse,
peste-al meu dor când ca o floare
îşi strânge zările aduse,
spre Faţa Ta alinătoare.

R3: O, treci uşor atunci şi-i lasă
spre-a rugăciunii lui şoptire,
/: ca o întoarcere acasă
cea mai dorită-mpărtăşire. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 133.
Autor text: Traian Dorz.