1. Doamne, să nu pot vreodată
s-arunc crucea şi să fug,
nici de-ar trebui viaţa
să-mi jertfesc, arzând pe rug.

R1: Să nu-mi pot abate paşii,
de pe urma Ta nicicând,
nici pe-ntreaga lumii slavă,
pacea inimii să-mi vând.

2. Nici să pot să-nchid vreodată
uşa mea de vreun sărac,
nici să-mi pot deschide gura,
când Tu-mi poruncești să tac.

R2: Să nu-mi pot schimba credinţa
cea dintâi pe nici un crez,
nici cuvântul primei lacrimi,
să nu pot să nu-l păstrez.

3. Doamne, să nu-mi calc pe steagul
nici pe conştiinţa mea,
nici să-mi poată scoate geamăt
chiar durerea cea mai grea.

R3: Ci cu orice bir de lacrimi,
sau de sânge-adus din greu,
jertfa mea să-şi 'nalţe fumul
tot mai drept spre Dumnezeu.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 361.
Autor text: Traian Dorz