1. Să nu mai pot uita Isuse,
cât mi-ai făcut, din ce m-ai scos
tot ce mi-ai dăruit să-mi fie
în veci mai viu şi luminos.
Să nu mai pot uita nici una
din binefacerile-Ți mari,
'nnoite zilnic pentru mine,
şi-n anii dulci şi-n cei amari.

2. Să nu mai pot uita nici unul
din binefăcătorii mei,
ca ne-ncetat recunoştinţa
să mi se-ndreote către ei.
Să nu mai pot uita nici una
din câte rugi mi-ai ascultat,
ca să nu-mi pierd în veci nădejdea
în orice-adânc-aş fi-aruncat.

3. Să nu mai pot uita nici unul
din câte Ți-am păcătuit,
ca să rămân pe totdeauna
ascultător şi umilit.
Să nu mai pot uita nici una
din ce-s dator, din câte-mi dai,
ca numai slavă şi-ascultare,
să-Ți fiu și-n umblete și-n grai.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 367.
Text: Traian Dorz