1. Părinte, nu-nceta mustrarea,
cât timp păcatul n-a-ncetat,
nu obosi mustrând păcatul,
cât nu se-ndreaptă cel mustrat.

R1: Nu înceta s-arăți minciuna
cu care duhul prefăcut
atrage-n cursa rătăcirii
pe cei ce înger l-au crezut.

2. Nu înceta să strigi în faţa
acelor orbi, ori adormiţi,
ce merg neştiutori spre moarte
de-un duh înșelător robiți.

R2: Nu înceta s-arăţi sfârşitul
acelora ce merg spre rău,
chiar dacă vezi că toţi, într-una
nesocotesc Cuvântul tău.

3. Nu înceta să chemi la Domnul
pe câţi îi vezi că merg şi vin,
chiar dacă pentru mulţi prin asta
vei deveni tot mai străin.

R3: Nu înceta chiar dacă nimeni
nu te-ar primi, tu nu-nceta,
de nu mai poţi salva pe alţii,
salvează-ți conștiința ta.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 32
Autor text: Traian Dorz