1. Eu n-am aflat întâi iubirea
condus de adevăr spre ea,
/: căci adevărul pentru mine
atât de neştiut era. :/

2. Ci dragostea m-a dus pe urmă
la adevărul cel plăcut,
/: cum mama duce fiu-n braţe
la tatăl care l-a născut. :/

3. Acum, în ochii-amândurora
privesc atât de fericit,
/: când şi-adevărul şi iubirea
- cei doi părinţi - mi-am regăsit. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 292.
Autor text: Traian Dorz