1. Nu-i cu putinţă flacără să doarmă,
nu-i cu putinţă mucegai în râu,
/: nu-i cu putinţă raza nu se sfarmă,
piatra nu-i pâine, ţărna nu e grâu. :/

2. Nu-i cu putinţă fiului credinţei
calea să-şi piardă când e-ascultător,
/: nu-i cu putinţă cântul biruinţei
celui de patimi pururi iubitor. :/

3. Nu-i cu putinţă somnul nepăsării
celui născut din Soarele Isus,
/: nu-i cu putinţă duhul întristării,
pacea când umple sufletul supus. :/

4. Nu-i cu putinţă dragostea s-o piardă
inima-n care e Stăpân Hristos,
/: flacăra-i sfântă pururi o să ardă,
cerul vieţii-l va păstra frumos. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 286.