1. Fiinţa mea întreagă
Te-aşteaptă ca pe-un vânt,
s-o umpli dintr-odată
cu freamăt şi cu cânt.
Simţirea mea aşteaptă
fiorul Tău ceresc,
căci fără el Isuse,
sunt gol şi lâncezesc.

2. Cuvântul meu aşteaptă
pecetea Ta de har,
căci fără ea Isuse
mi-e truda în zadar.
Cântarea mea aşteaptă
a Tale adieri,
căci altfel n-am nici aripi,
nici flăcări, nici puteri.

3. Privirea mea aşteaptă
s-o-nseninezi curat,
căci fără Tine totul
mi-e trist şi-ntunecat...
Dar cum mi-aprinde duhul
când vine-al Tău fior,
ce tremur mi-e-n cuvinte
când Tu eşti harul lor.

4. Ce dulce mi-e cântarea
când Tu eşti al ei miez
ce limpede lumina,
când Tu mi-o-nseninezi.
Și-n ce trăiri slăvite
înalţi fiinţa mea,
când Tu Te-nduri o clipă
să mi te-atingi de ea.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 273.
Autor text: Traian Dorz.