1. Când munca mea se va sfârşi,
mergând spre odihnire,
ce fericit voi auzi
duioasa Ta poftire.
Când ostenit îmi voi culca
spre Tine fruntea rece,
ce fericit odihna Ta,
asupra mea va trece.

2. Când fără griji voi adormi
spre Mâine Dimineaţă,
ce fericit mă va păzi
a păcii Tale față.
În MareIe-nvierii Ceas,
din a Odihnei lume,
ce fericit doritu-Ți glas
mă va chema pe nume.

3. O, scump şi preaiubit lsus
cât harul Tău mă ţine,
ce fericit şi ce supus
mi-e duhul meu în Tine.
Ce fericit şi-ncrezător
în Tine-s pe vecie,
pot să trăiesc şi pot să mor
cu-aceeași bucurie.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 272.
Autor text: Traian Dorz