1. Cel care plânge după-această
viaţă şubredă şi grea,
/: e-un orb - că nu-i pe lume nimeni
să nu se ducă de la ea. :/

2. Cel care-şi crede-a lui pământul,
se-nşeală-n felu cel mai rău,
/: că orb fiind, nenorocitul,
nu vede că e el al său. :/

3. Dar cel ce nu alege cerul
şi-al vieţii veşnice temei,
/: acum când Dumnezeu l-îmbie,
e înmiit mai orb ca ei. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 332.
Autor text: Traian Dorz.