1. Rugăciunea mi-o ascultă,
Doamne-acum la greu,
să nu tremure credinţa
sufletului meu.

R: O, Isuse, o, Isuse,
/: plâng şi gem, :/
ajutorul Tău să-mi dărui
/: când Te chem. :/

2. Cel vrăjmaş ținteşte-n mine
cu săgeata lui,
dar spre Tine-alerg, şi-n lacrimi
rugăciunea-mi sui.

3. Din izvorul milei Tale
umple-mă cu har,
ca să 'naintez pe calea
mântuirii, iar.

4. Să-Ţi slujesc în curăţie
până la sfârşit,
înălţând slăvitu-Ţi Nume
mai desăvârșit.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 348.