1. Când mi-ai descoperit lumina
şi Te-a văzut privirea mea,
nici gura mea nu poate spune,
nici gândul ce frumos era.

R: Te-ador Lumina neprivită,
Te-ador Cuvântul nemaispus,
Te-ador Iubire negrăită,
Te-ador, Isus, Te-ador, Isus.

2. De-atunci de dăţi nenumărate
mi-mprospătezi acelaşi har,
dar graiu-i tot fără putere
şi gându-i fără de hotar.

3. Când mă ridic îmi pare totul
aşa uşor de strâns la sân,
dar aripile ostenite
curând mă lasă, şi rămân.

4. Privesc, şi ochii-ncep să doară,
Ascult - şi-auzul nu mai vrea.
Gândesc - şi gândul oboseşte.
Rog inima, dar zace grea...

5. Şi când din nou revin la toate
îmi pare tot ce-a fost un vis
ascuns pe dup-o frumuseţe,
cu un zăvor de soare-nchis.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 358.
Autor text: Traian Dorz.