1. Cine mi-ar fi-aprins scânteia
de-adevăr și de iubire,
de n-ai fi venit, Isuse,
din cereasca Ta mărire?

R1: Nimeni, nimeni, nimeni, Doamne,
nimeni, nimeni, numai Tu, numai Tu, numai Tu!

2. Cine m-ar fi scos din groapa
chinurilor nemaistinse,
de n-ai fi plătit Tu prețul
vinei mele necuprinse.

3. Cine mi-ar fi dat credința
și nădejdea-n înviere,
de n-ai fi zdrobit Tu moartea,
prin a Golgotei putere?

4. Cine mi-ar aduce harul
vieții celei noi și sfinte,
de n-ai mijloci, prin sânge,
la prea dulcele Părinte?

5. Tu, Isuse, Tu, Isuse,
Tu-mi ești TOTUL pe vecie
Laudă și-nchinăciune
Îți aduc, mărire Tie!

R2: Ție, Ție, Ție, Doamne, Ție, Doamne
slavă-n veci, slavă-n veci!

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 232