1. Lauda Ta să răsune,
Dumnezeul meu Cel Mare,
prin tot ce mi-ai dat, tot timpul
peste-a-lumii-ntregi hotare!

R: Laudă, laudă!
Ție-Ți cânt şi-Ți cânt înflăcărat,
laudă, laudă,
Dumnezeul Jertfei Minunat!

2. Orice neam, oricare limbă,
şi-orice fel de seminţie,
prin cântarea mea de slavă,
s-aibă-ndemn spre slavă Ţie!

3. Să cunoască toți lubirea
care S-a jertfit deplină,
pentru mântuirea lumii,
prin cântarea mea senină.

4. Adevărul să se-nalte,
şi să aibă-n veci izbândă,
prin vibrarea strunei mele
tot mai vie şi crescândă.

5. Lauda Ta să răsune
prin al cântului meu sfeşnic,
astăzi şi-n eternul Mâine,
Dumnezeul meu Cel Veşnic!

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 341