1. Cu mâna luminii cuprinde-mi mereu
fiinţa şi ţine-mi-o trează,
/: să pot mai frumos să-Ți slujesc, Domnul meu,
în dulce şi plină amiază. :/

2. Lumina iubirii şi-a harului sfânt
s-o-nalț limpezită prin lume,
/: pe toţi care-n beznă trăiesc pe pământ,
pe-a cerului cale să-ndrume. :/

3. Să vadă de-aici frumuseţea de Sus
şi-n inima lor s-o dorească
/: la Tine să-i chem, preaiubite Isus,
şi chipul Tău sfânt să-l cunoască. :/

4. Cu mâna luminii cuprinde-mi deplin
fiinţa şi-aprinde-o mai tare,
/: o, Doamne, să-Ți ardă, să-Ți ardă senin.
mai sfântă, mai vie, mai mare. :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 361.