1. Câte nu mi-ai da, de Te-aş asculta!
Mi-ai da să-nţeleg adevăru-ntreg;
mi-ai turna în piept, tot ce-i sfânt şi drept.
/: - Doamne, harul mult mi-l dai când Te-ascult! :/

2. Câte n-as primi, dacă Te-aş iubi,
ascultând deplin glasul Tău divin,
ascultând mai sfânt viul Tău Cuvânt!
/: - Doamne, harul mult mi-l dai când Te-ascult! :/

3. Câte mi-ai promis, prin Cuvântul scris,
dac-aş asculta toată voia Ta,
dacă mi-aş sfinți, mersul zi de zi!
/: - Doamne, harul mult mi-l dai când Te-ascult! :/

4. Numai Tu prin har Doamne, iar şi iar
poți să mă-ntăreşti, râvna să mi-o crești,
ca să pot mai mult voia să-Ți ascult,
/: și c-un nou avânt slava Ta s-o cânt! :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 363