1. Să gândesc cereşte,
asta, Doamne-Ți cer;
gândurile lumii
sunt de lut şi pier.
Să gândesc ca Tine,
Domnul meu Hristos,
dezlegat de felul
stărilor de jos.

2. Să gândesc prin Duhul,
orişiunde-aş fi,
viața mea s-arate
ceru-n plină zi.
Să gândesc din veacul
binecuvântat,
care va să vină
cu adevărat.

3. Să gândesc în totul
gândul Tău de jar,
ca să fiu prin lume
purtător de har.
Orice gând, Isuse,
rob să-l fac deplin
ascultării Tale,
pentru veci. Amin.

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 2.