1. Nu poţi a te 'nălța mai tare, mai luminos şi mai curat,
decât atunci când după tine înalţi pe cel neajutorat.
Dar nici mai josnic niciodată nu poţi să fii şi mai mişel
decât când înjoseşti pe altul, ca tu să te ridici pe el.

2. Nu poţi fi mai frumos ca-n clipa când te despoi mărinimos,
și-ţi dai podoaba ta altuia s-apară dânsul mai frumos.
Dar nici urât şi mai netrebnic nu eşti ca-n clipa când dezbraci
de meritele lui pe altul ca tu mai mândru să te faci.

3. Nu poţi fi mai bun niciodată decât când te smerești jertfind,
să poată darul să-ţi primească neumilit cel suferind.
Dar nici mai rău nu eşti ca-n vremea când te mândreşti c-ai miluit,
făcând pe cel silit să-ţi ceară de două ori nenorocit.

4. Nu poţi fi mai bogat vreodată ca-n vremea când ştii să-ţi desfaci
în taină inima şi mâna spre-a ferici pe cei săraci.
Dar nici mai vrednic de osândă nu poţi să fii şi nici mai rău,
decât atunci când spre-al tău bine nefericeşti pe-un frate-al tău.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 139.
Autor text: Traian Dorz