1. Tot ce-a fost greu am azvârlit
pe veci de-acum din mine,
/: fior mereu mai fericit (bis 2)
m-atrage către Tine. :/

2. Prăpăstii cândva de ne-nfrânt
îmi despărţeau fiinţa,
/: azi trup şi suflet una-mi sunt, (bis 2)
le-a-mpreunat credinţa. :/

3. Cu cele două braţe-arzând
al rugii şi-al cântării,
/: Te-mbrăţişez străluminând (bis 2)
din tot cuprinsul zării. :/

4. Nemaiţinând să Te păstrez
în tot doar mie-ntruna,
/: Te-am revărsat să luminezi (bis 2)
'nălţimea şi genunea. :/

5. Cu cât mai ostenit revin
şi mai trudit cad seara,
/: cu-atât mi-e timpul mai senin (bis 2)
şi mai de preţ povara. :/

6. Şi cu atât mi-e mai uşor,
să-mi 'nalţ fiinţa-ntreagă,
/: spre unde nu-i alt gând şi dor, (bis 2)
şi-alt nume să m-atragă. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 143.
Autor text: Traian Dorz