1. Există oare întâmplare
în lumea veșnicelor legi?
Ești doar un fulg ce zboară-n zare
și nu știi încotro s-alergi?

R: E Dumnezeu Atotstăpânul,
El poartă totu-așa cum vrea;
e harul Său în mii de fețe,
e-n toate-nțelepciunea Sa;
e Fiul Său în jertfa-I sfântă
adusă sus pe Golgota.

2. El știe cum ne e viața
și-ascunsul inimii ungher,
și blând ne-nseninează fața
cu gândul dragostei din cer.

3. Și-un fir de păr din cap de-ți piere,
de Domnu-i bine numărat,
păzit ești tu de-a Lui putere,
de îngeri ești înconjurat.

4. Noroc sau ghinion sunt oare
pentr-un copil de Dumnezeu?
O, nu! e doar o mână tare
veghind asupra lui mereu!

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 36.