1. Părtășie, părtășie,
rod al dragostei divine,
cu ce stări de cer tu umpli
pe toţi câţi rămân în tine.
Ce lumină, ce odihnă,
şi ce sfântă fericire,
torni în cei născuţi din Duhul,
prin credinţă şi iubire.

2. Toate zidurile-nalte
de păreri şi de păcate,
le dărâmi tu, părtăşie,
rod al dragostei curate.
De puterea ta cerească
drumurile-s hotărâte,
orice văi sunt ridicate
şi-orice dealuri coborâte.

3. Dumnezeul îndurării
în slăvita-mpărăţie,
Îşi va strânge credincioşii
doar prin tine, părtăşie.
Şi în vecii fără număr,
viaţa numai tu-o vei ţine,
părtăşie, părtăşie,
rod al dragostei divine.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 174.