1. Nu voi dormi pe totdeauna,
când mâna Ta va trece lin
Şi-mi va acoperi pe-o noapte
al ochilor trudit senin.
Nici nu mă voi preface umbră
nemaiîntoarsă printre vii,
când mă vei semăna pe-o noapte
în sânul liniştitei glii.

2. Nici mă voi risipi-n ţărână,
când voi fi pus pe-o noapte-n ea,
ci am s-aştept ca-n altă mamă
o altă naștere a mea.
Şi-n clipa când cu glasul care
m-ai zămislit cândva, din nou,
mă vei chema din aşteptare,
voi fi-nviat de-al lui ecou.

3. Şi-am să mă 'nalţ spre viaţa care
am aşteptat-o adormind,
înmărmurit de strălucirea
a tot ce voi vedea-nviind.
Şi-n negrăita mea uimire
la umbra harfei mele stând,
pierdut Îţi voi şopti-n neştire
Isuse, Numele-Ți plângând.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 176.
Autor text: Traian Dorz