1. /: Taci 'naintea Domnului, :/
și-ți îndreapt-a ta ființă,
să-mplinească-n umilinţă,
/: în tăcere-a Lui voinţă. :/
Glasul sfânt vei înţelege
doar când guşti a păcii lege
/: şi când fugi de fărdelege. :/

2. /: Taci 'naintea Domnului, :/
şi nădejdea-n El ţi-o pune,
inima, Lui ţi-o supune,
/: în smerită rugăciune. :/
Duhul Lui te luminează,
grija Lui îţi este pază
/: şi-n credinţă te păstrează. :/

3. /: Taci 'naintea Domnului, :/
şi te-aşterne-n închinare,
gata pentru ascultare
/: pe curata Lui cărare. :/
Adevărul Lui să-ţi fie
pavăză şi mărturie
/: până-n sfânta veşnicie. :/

4. /: Taci 'naintea Domnului! :/
Căci tăcută e iubirea:
şi lumina şi jertfirea
/: şi-n odihnă mântuirea. :/
Nu-i mai mare mângâiere,
nici izbândă, nici putere,
/: ca slujirea în tăcere. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 182.