1. O, Tatăl nostru cel iubit,
suspinul ni-l ascultă,
din cerul Tău cel strălucit,
în mila Ta cea multă.
Nevrednici suntem, fără grai,
şi fără de hodină,
dar toţi prin darul Tău trăim,
din mâna Ta cea plină.

2. Vrem, Doamne, să Te ascultăm,
făptura noastră mică
cu teamă sfântă către cer
privirile-și ridică.
Îţi mulțumim de mila Ta,
și grija Ta cerească,
ce fiecăruia din noi
i-o porţi ca să trăiască.

3. Cu mâna-Ţi bună ne păzeşti,
din seară-n dimineaţă,
Tu ne hrăneşti, Tu ne-ngrijeşti
şi Tu ne dai viaţă.
Noi Îţi cântăm şi ne-nchinăm,
pe soare şi pe lună,
Te preamărim şi Te slujim
şi singuri şi-mpreună.

4. /: Îţi mulţumim că ne iubeşti
și ieri şi azi şi mâine,
slăvit să fii pe veşnicii,
de-ai Tăi copii, Stăpâne... :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 186.
Autor text: Traian Dorz