1. Cuvântul prea puțin rostește
din cele câte simt în mine,
/: din dragostea-mi clocotește,
Isuse, Doamne, pentru Tine. :/

2. Cuvântul prea puțin arată
din adevărul ce-mi inundă
/: cu tainele-i, ființa-mi toată
și-o poartă-n veșnica lui undă. :/

3. Cuvântul prea puțin cuprinde
din cât e haru-adus prin cruce
/: prezentului ce se întinde
spre-un Mâine-n care el mă duce. :/

4. Dar spun cât - și spun întruna,
- cât Tu, Isus, îmi ții trăirea -
/: Împărăția Ta cea una
În care-i soare-n veci iubirea. :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 45.