1. Dacă rugăciunea-mi spusă
nu țintește voia Ta,
/: orișicât ar fi de-aprinsă,
Doamne, nu mi-o asculta. :/
De nu-mi cer zdrobirea firii
ca să pot a Te sfinți,
/: cât de mult mi-ar plânge ochii.
Doamne, ruga-mi n-o-mplini. :/

2. De nu caut unitatea
cu toți fiii Tăi cei mulți,
/: când la Tine vin cu cereri,
Doamne, ruga-mi să n-asculți. :/
De nu urmăresc frumsețea
rânduirilor cerești,
/: ruga, când mi-o-ndrept spre Tine,
Doamne, Tu să n-o primești. :/

3. De nu-s dezlegat de toate,
de nu lepăd eul meu,
/: ruga nu mi-o ține-n seamă,
Doamne, cât mi-ar fi de greu. :/
Numai rugăciunea care
Te sfințește pe deplin,
/: care-Ți caută voia sfântă,
Doamne-ascultă-mi-o! Amin. :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 56.