1. Iubire-arată-mi totdeauna,
cum să-L slujesc pe Dumnezeu,
cu tot ce am, în orice vreme,
smerit şi-ascultător, mereu.

R: /:Căci numai tu, cu-adevărat,
mă-ndrumi şi mă păstrezi curat. :/

2. Iubire, spune-mi totdeauna,
cum trebuie să fim cu toți,
cum trebuie să caut pe-oameni,
cum trebuie să-i văd pe soţi.

3. Iubire-ndrumă-mi totdeauna
şi vorba şi tăcerea mea,
ca adevărul să lucească
mai binecuvântat din ea.

4. Iubire, fii-mi totdeauna
măsura-n care să-mpărţesc
avutul inimii şi mâinii,
acelor care mă-ntâlnesc.

5. Iubire mustră-mi totdeauna
orice-ndoieli şi-ntârzieri,
să-mi fie tot mai soare astăzi,
tot ce mi-a fost prea umbră ieri.

6. Iubire-ajută-mi totdeauna,
să urc tot mai voios pe drum,
s-ajung odată până unde
mai am atât de mers acum.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 121.
Auto text: Traian Dorz