1. De pe ţărmul iubirii să-ntind
adevărul ca mreajă spre semeni,
/: pentru raiul vieţii să-i prind
şi spre slavă să-i duc, deasemeni. :/

2. De pe munţii iubirii s-arăt
frumuseţile Patriei sfinte,
/: adevărul să-l 'nalț mai curat,
mântuirea s-o spun mai fierbinte. :/

3. De pe-altarul iubirii s-aduc
necurmat toate jertfele mele,
/: şi c-o inimă sfântă s-apuc
adevărul din taină de stele. :/

4. De pe stânca iubirii să port
minunatele lupte divine,
/: şi din albu-adevărului cort
să Te cânt, o, Isuse, pe Tine. :/

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 72.