1. Încrede-te-n nădejdea care
din conştiinţa ta te-ndeamnă,
/: ridică-te şi mergi cu râvnă
pe drumul care ea-ţi înseamnă. :/

2. Căci ea e solul sfânt pe care
Hristos ţi l-a trimis în cale,
/: s-o ai, pe drum, spre El o floare
din cerul răsplătirii Sale. :/

3. În stări de har, când duhul nostru
cu visele din trup îşi iese,
/: întrezăreşte viitorul
făcându-şi tainele-nţelese. :/

4. Atunci Hristos ne dă doar unda
unei miresme fericite,
/: din locul unde ne aşteaptă
cu frumuseți nebănuite. :/

5. De-aceea-ncrede-te-n nădejdea
ce-a pus-o Dumnezeu în tine,
/: căci ea e lanţul de lumină
cu care te-a legat de Sine. :/

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 76.