1. Până nu calci în picioare
Sfântul Sânge-al lui Hristos,
tot mai poate fi-o nădejde,
tot nu-i totul de prisos.
Până n-ai întors călcâiul
să lovești în Dumnezeu,
tot mai poate fi-o nădejde,
să n-ajungi în iadul greu.

2. Până nu alungi din tine
Duhul Harului Divin,
tot mai poate fi-o nădejde,
tot nu ești căzut deplin.
Până nu-njosești obraznic
tot ce-i sfânt și închinat,
tot mai poate fi-o nădejde,
nu de tot ești blestemat.

3. Dacă inima-ți zdrobită
geme-n plânsul ei amar,
tot mai poate fi-o nădejde,
tot mai ai un ultim har.
Dar când le-ai făcut pe-aceste
și tot râzi și-ți tot petreci,
nu mai e nici vreo nădejde,
ești pierdut pe veci de veci.

I: Text Traian Dorz, Cântările Harului volumul 4, Cântarea 301