1. Nucule cu frunză deasă,
tu la umbra ta mă lasă,
/: și-odihnit să pot cânta (bis 1)
Domnului, spre slava Sa. (bis 2) :/

2. Pârâiașule din vale,
dă-mi răcoarea apei tale,
/: și înviorat cu ea, (bis 1)
Domnului să-I pot cânta. (bis 2) :/

3. Floricică din grădină,
fă mireasma ta să-mi vină,
/: să-mi îndemne inima, (bis 1)
Domnului să-I pot cânta. (bis 2) :/

4. Ciocârlie din câmpie,
cântă-mi! - Cântecul să-mi fie
/: flacără-n ființa mea, (bis 1)
Domnului să-I pot cânta. (bis 2) :/

5. Soare înălțat în slavă,
toarnă-n mine pururi lavă,
/: neoprit să pot cânta (bis 1)
Domnului, spre slava Sa. (bis 2) :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 134.