1. Atâta ai din Dumnezeu,
cât poți cuprinde în iubire,
/: cât inima ți-o dai mereu, (bis 1)
spre-a ei curată împlinire. :/

2. Atâta adevăr pătrunzi,
cât ai din dragoste în tine,
/: şi-n Templul harului te-ascunzi, (bis 1)
cu cât o dăruiești mai bine. :/

3. Atâta mântuire ai,
cât poți iubi pe orișicicare,
/: căci nu e cer și nu e rai, (bis 1)
când nu-i iubirea arzătoare. :/

4. Atât sporești cu-adevărat,
în frumusețea cea divină,
/: cu cât te lași mai îmbrăcat (bis 1)
cu-a dragostei cerești lumină. :/

5. Căci Dumnezeul Cel ascuns,
cu toate harurile, toate,
/: Se lasă pe deplin pătruns, (bis 1)
prin taina dragostei curate. :/

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 240.