1. Frumoasă-i tăcerea iubirii,
căci spune cuvinte pe care
/: nici cerul de sus, nici pământul
să poată rosti, nu-s în stare. :/

2. Ea spune şi cântă-n vibrații
sfinţite gingaşele-i taine,
/: că oricât de-alese şi scumpe,
le-ntină-ale vorbelor haine. :/

3. Tăcerea iubirii vorbeşte
Şi toarnă şi toarnă tot jarul
/: în inima albă deschisă,
să-i mistuie-n flăcări altarul. :/

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 97.