1. Spre Tine, Doamne, ni se-ndreaptă
a noastre rugăciuni de seară,
când sufletu-n genunchi aşteaptă
lumina lină să-i răsară.
Tu, Care-ai dat spre muncă ziua,
iar noaptea spre odihna dulce,
alină-i gândurile toate,
ca fruntea paşnic să se culce.

2. Tu, Care ne-ntregeşti viaţa,
din muncă şi odihnă-ntr-una,
fii, Doamne, bucuria noastră
în amândouă totdeauna.
Căci nouă, Doamne, amândouă
ne sunt la fel trebuitoare,
ca vremea cea de bucurie,
sau ceasul cel de întristare.

3. Din umbra şi lumina crucii
să ne-ntregeşti fiinţa nouă,
căci Tu, Isuse, ne eşti Pacea
şi bucuria-n amândouă.
Primeşte rugăciunea noastră,
din liniştitul ceas de seară
şi fă ca-n toţi odihnitoare
odihna-Ţi lină să răsară.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 99.
Autor text: Traian Dorz