1. Veni-va clipa când din chinul
Ce astăzi îl înduri cu greu,
C-o veșnică recunoștință
Vei mulțumi lui Dumnezeu.

R: Atunci o singură durere
Vei mai avea spre Cel Slăvit,
Că nu I-ai înţeles iubirea.
Ci prea gemând ai suferit.

2. Când ochii astăzi plini de lacrimi
Ai să-i deschizi spre-un veșnic har,
Vedea-vei negrăit de dulce
Ce vezi azi negrăit de-amar

3. Când inima, acum zdrobită
De-atâtea ori și-atât de jos,
Se va renaște fericită
Din strălucirea lui Hristos.

4. Când mâinile, prea mult acuma,
Bătute și muncite-amar,
Vor străluci primind cununa
În Cerul veșnicului har.

5. Când numele acum de-ocară
Îți va fi aur luminos
Când viața azi dispreţuită
Va sta alături de Hristos.

6. C-o veșnică recunoștință
Vei mulţumi lui Dumnezeu,
Chiar pentru chinul care astăzi
Adeseori-l-nduri cu greu.

I: Cântările Harului, Volumul 4, cântarea 143
Text: Traian Dorz