1. Mor și averile pe lume,
cum mor sărmanii lor stăpâni,
numai osânda lor, sau plata
nu mor ca ieri, nici azi, nici mâini.
Mor și iubirile și ura,
numai acei ce le-au purtat
nu mor - ci-n viața ceialaltă
culeg în veci ce-au semănat.

2. Mor chiar și pietrele, de vreme
sau de izbiri, cum moare tot,
nimic nu poate-nvinge moartea,
doar faptele credinței pot.
Mor toate-aici căci roabe morții
sunt toate câte s-au născut,
căci moartea-i ușa care duce
spre-un Dincolo necunoscut.

3. Mor bucuriile ispitei,
mor laudele lumii, mor
stăpânii, regii și tiranii
- căci moartea-i plata tuturor.
Mor toți, urmând un drum de groază
spre-un loc de moarte-ntunecat...
- Numai Hristos viiază veșnic
pe-aceia care L-au urmat.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 261.
Autor text: Traian Dorz