1. Voi cânta întotdeauna,
Doamne, bunătatea Ta,
iar corzile vieții-mi toate
neoprite-Ți vor cânta.
Să răsune veșnicia
în acordul lor divin,
Doamne-al bunătății sfinte,
Te slăvesc și mă închin!

2. Voi vesti cu-nflăcărare
bunătatea Ta în veac,
trâmbiță răsunătoare
glasu-mi pururea să-l fac.
Să se-audă peste-ntinderi
mai puternic și mai plin.
Doamne-ai bunătății sfinte,
Te slăvesc și mă închin!

3. Voi nălța în orice vreme
bunătatea Ta ca steag
și mulțimile zdrobite
înspre ea să le atrag.
Să se vadă ca un soare
când e cerul mai senin,
Doamne-al bunătății sfinte,
Te slăvesc și mă închin.

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 178.