1. Cu câtă-nțelepciune s-ar cere să pășim,
Când nu știm calea clipei de-ajungem s-o sfârșim.

R1: Cu câtă lepădare de tot ce parc-avem,
Când nu știm lângă toate cât încă mai suntem.

2. Cu câtă pocăință spre orișice păcat,
Când nu știm dacă mâine mai poate fi iertat.

R2: Cu câtă dezlipire de tot ce întâlnim,
Când nu știm niciodată 'napoi de mai venim.

3. Cu câtă dărnicie spre tot ce-am mai putea,
Când nu știm dacă mâine vom fi sau vom avea.

R3: Cu câtă grabă sfântă spre-al mântuirii dar,
Nu știm dacă mâine nu fi-n zadar.

I: Cântările Harului, Volumul 4, cântarea 154
Text: Traian Dorz