1. Când nu gândești decât la tine,
Când doar folosul tău îl cați,
Iubindu-te pe tine numai,
Chiar contra ta nedrept te-arați.

R1: Când ai, - dar din a tale haine
Nu-mbraci pe nici un chinuit,
Pe tine cine-o să te-mbrace,
Când vei sta mâine dezgolit?

2. Când ai, - dar din a ta cămară
Pe nimeni nu hrănești nicicând,
De tine cine-o s-aibă milă,
Când mâine-o să rămâi flămând?

R2: Când ai, dar din a ta credință
Nu-ntorci pe nici un rătăcit,
Spre tine cine va întoarce,
Când vei sta mâine părăsit?

3. Când ai, - dar nu deschizi la nimeni
Să-i dai un loc dup-al tău prag,
Dar ție cine-o să-ți deschidă,
Când mâine-o să colinzi pribeag?

R3: /:Nu dai, când ți se cere astăzi,
N-o s-ai nici tu când ai să ceri.
Căutând doar bucurii acuma,
Pe mâine-ți lași numai dureri. :/

I: Cântarile Harului, Volumul 4, cântarea 171
Text: Traian Dorz