1. Ridică-mă mereu, o, Doamne,
Din orice stare-apăsătoare,
Să pot-nălța cu vrednicie,
Oriunde, numele Tău mare.
R: Ridică-mă mereu,
Slăvite Dumnezeu,
Să pot 'nălța smerit,
Cuvântul Tău sfințit.
2. Ridică-mă pe înălțimea
Sfințeniei adevărate,
Să pot-nălța solia sfântă
Din starea inimii curate.
3. Ridică-mă pe culmea albă
A dragostei din Tine-aprinsă,
Să pot 'nălţa în lumea urii,
Iubirea-n focul ei, ne-nvinsă.
4. Ridică-mă-n credinţă-ntruna,
Prin harul Tău, care nu seacă,
Să pot-nălţa din necredință,
Pe toți ce-n apa ei se-neacă.
5. Căci numai ridicat de Tine,
În stări de cer și de lumină,
Pot să ridic, spre mântuire,
O Evanghelie deplină.
I: Cântarile Harului, Volumul 4, cântarea 174