1. Ce sfânt e-un legământ, că Însuși
Hristos, cu Sânge, l-a-ntărit
Și l-a pecetluit cu prețul
De jertfă care l-a sfințit.

R1: Când omul, lui Hristos jertfește
Ființa și voința sa,
Se leagă el, de bunăvoie
Că-L va sluji și asculta.

2. Când omul vine și-și supune
Ființa sa lui Dumnezeu,
Ce poate fi mai sfânt ca asta
Mai cutremurător și greu!

R2: Când pasu-acesta-i sfânt și unic,
Cum unică-i ființa sa,
Ce-ar mai putea să-l facă-n stare
Să-l uite sau a și-l călca?

3. Să nu-ți privești cu ușurință
Cuvântu-n care te-ai legat.
Ținându-l, ești prin el un înger.
Călcându-l, ești un blestemat.

R3: O, Dumnezeu Atotputernic
Al Veșnicului Legământ,
Ajută-ne pe fiecare
Să ni-l păstrăm pân-la mormânt.

I: Cântarile Harului, Volumul 4, cântarea 175
Text: Traian Dorz