1. Când chip Tu vei lua în noi,
Mereu mai strălucit, Isuse,
Prin slava cerului de-apoi,
Cânta-Ţi-vom laude nespuse.

R1: Căci din belșug vom fi ajuns
S-avem lumină și putere,
Ca și-n tăcere și-n răspuns
S-avem senin și mângâiere.

2. Atunci, și-n lacrimi și-n cântări,
Vom fi, statornic, o simțire.
Și toate ale noastre stări
Vor fi-nfrânare și sfințire.

R2: Iubirea pentru frați mereu
Va fi căldură și blândete,
Iar dragostea de Dumnezeu
Va străluci în mii de feţe.

3. Atuncea harul revărsat
Se va preface-n sfântă roadă,
Întregul gând va fi curat
Și toți în Tine-au să ne vadă.

R3: Când Duhul Sfânt trimis de Sus,
Va arde-n noi pe orice cale,
De-atunci 'nainte-n veci, Isus,
Vom fi părtași ai Firii Tale.

I: Cântarile Harului, Volumul 4, cântarea 179
Text: Traian Dorz