1. Ce-ai împlinit din câte gânduri
aveai cândva pentru Hristos,
cu ce-ți închei acum sfârșitul
a ce-ai pornit așa frumos?

R: Când e sfârșitul fericit,
frumos e tot ce-aj săvârșit,
dar când sfârșitu-i rușinos,
zadarnic ai pornit frumos.

2. Ce-ai împinit din începutul
atât de-nflăcărat pornit,
ce s-a ales din rodul vieții
cu legământ făgăduit?

3. Ce-ai împlinit deplin cu fapta
din câte juruințe-ai pus,
din câte promisiuni și planuri,
ce rod lui Dumnezeu l-ai dus?

4. Cât ți-a pătruns de-adânc lumina,
prin zidul de-ntuneric greu,
cât ți-ai suit, arzând iubirea,
spre semeni și spre Dumnezeu?

5. Câtor dureri le-ai stins văpaia,
Ia câți pierduți aprins-ai țel?
Câți din ai tăi se duc cu tine,
după Hristos și pentru El?

6. Din ce-ai cântat, din ce-ai spus lumii,
din câte-ai tot făgăduit,
privește-L pe Hristos și spune-l
ce-ai împlinit, ce-ai împlinit?

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 362.
Autor text: Traian Dorz.