1. Când toate-n limba lor mereu vorbesc,
nu-i vreme de tăcut pentru Isus,
șipentru tot ce-I El, eu îndrăznesc
să spun mai limpede ce am de spus.

2. Să spun de jertfa Lui, căci doar prin ea
e mântuirea noastr-a tuturor,
puterea ei ne-a smuls din noaptea grea
și ne-a mutat în cerul sorilor.

3. Să spun de pacea Lui ce-ntrece tot
Ce poate prinde graiul cel de jos,
că orice vrăjmășii aprinse pot
să fie stinse-n veci prin El – Hristos.

4. Să spun de mijlocirea Sa din Cer
La Tatăl dragostei fără hotar,
spre ispitiții care plâng și cer
setoși al izbăvirii Sale har.

5. Să spun cu foc despre venirea Sa,
să spun de-ai Lui că-i va răpi în nori,
să spun că tot ce e se va schimba
când vor apare-ai Erei Sale zori...

6. Când toate-n limba lor mereu vorbesc,
nu-i vreme de tăcut pentru Isus,
ci pentru El arzând mărturisesc
tot ce, prin Duhul Lui, îmi dă de spus.

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 227.