1. Pecetea cerului să poarte
orice cuvânt care-l rostesc,
/: În scurta-mi trecere prin lume,
Mântuitorul meu ceresc. :/

2. Cântarea care-o cânt să fie
sfințită-n drumu-i pământesc,
/: purtând pecetea Ta divină,
Mântuitorul meu ceresc. :/

3. Iar când pornesc să fac lucrare
și numele Tău să-l vestesc,
/: a Ta pecete-mi aibă pașii,
Mântuitorul meu ceresc. :/

4. Pecetea Ta să fie clară
în tot ce sunt și-nfăptuiesc,
/: să poată toți s-o recunoască,
Mântuitorul meu ceresc. :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 244.