1. Cântarea mea cu aripi albe,
să zboare necurmat spre soare,
și ale păcii sfinte salbe
s-o facă mai strălucitoare.

R: Să laude pe Domnul,
să laude pe Domnul,
cântarea mea, cântarea mea
să laude pe Domnul!

2. În zborul ei, deplin să poarte
a adevărului tărie,
și stări de dincolo de moarte
să-nalțe-n dulcea-i armonie.

3. S-adune-n ea răscumpărații
și să-i topească în iubire.
Oricine să-și cunoască frații,
prin sfânta ei alcătuire.

4. Cântarea mea cu aripi albe,
să zboare-n cerul tinereții,
purtând a-păcii sfinte salbe,
să laude pe Domnul Vieții!

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 268.