1. Eu mă culc și-adorm în pace
pe-a credinței dulce pernă,
/: căci Tu, Doamne-mi dai odihnă
în iubirea Ta eternă. :/

R: Doamne, Doamne, Ție mă încred!

2. Tu m-adăpostești la sânul
harului în orice vreme,
/: și de nici o noapte-n lume
inima mea nu se teme. :/

3. Tu-mi cunoști adâncul vieții,
știi nevoia ce m-apasă,
/: și în bunătatea-Ți dulce
eu mă-ncred: ea nu mă lasă. :/

4. Nu e noapte-atât de-adâncă,
nici vrăjmaș atât de tare,
/: ca din Tine să mă smulgă,
din iubirea-Ți arzătoare. :/

5. Eu mă culc și-adorm în pace,
căci Tu, Doamne-mi ții viața,
/: și Tu faci ca orice noapte
s-o înfrângă dimineața. :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 270.