1. Ce dragoste mare ce tot a iertat!
Cel ce totul știe uitării le-a dat,
În marea adâncă pe veci le-a trimis;
Păcate-avem multe, dar har necuprins.

R: Slavă Lui! Căci harul Său e mai mult,
Lucind chiar și-noapte, în zori înnoit,
Păcate-avem multe, dar har mai din plin.

2. Cu câtă răbdare El ne-a așteptat:
Acasă la Tatăl El blând ne-a chemat,
Primind pe cel slab, păcătos și sărac;
Păcate-avem multe, dar har mai bogat.

3. Cu ce bunătate El ne-a inundat:
Cu sângele-I scump El ne-a răscumpărat,
Plătind datoria ce n-am fi putut;
Păcate-avem multe, dar har e mai mult.

I: Traducere și adaptare în limba română de Bogdan Barbu