1. M' am trezit, de dimineață... și cu zâmbet larg, pe față;
Fredonam... eu, fredonam;
O cântare ce, 'mi dă viață; ce, mă înalţă, înspre ceruri...
Eu cântam! Da! Eu cântam!
Nimeni și nimic, nu 'mi poate lua pacea, din inima mea;
Sunt copleșit... de harul Său!

R: Viața mea, e... o armonie; chiar de jur, e agonie...
Fiindcă am, un prieten... tare bun!
N' am urechi, pentru oricine; gura mea, Îi aparține...
Inima, Îi predată... lui Isus!

2. Și, când am ieșit, din casă... m' a întrebat, atunci, în dată;
Un bătrân! Da! Un bătrân!
Cum de lumea asta, rece; eu, am timp, să 'i dau binețe...
M' a întrebat... și, s' a mirat!
Îndreptând privirea, către cer; i' am dezlegat, acest mister;
Și, am șoptit: "Trăiesc, prin EL!"

C: Nimeni și nimic, nu 'mi poate lua pacea, din inima mea;
Sunt copleșit... de harul Său!

C: Iar, când... când, în inimă; Isus, e scut!
Eu, cânt... când, în inimă; Isus, e scut!