1. Adă, Doamne, primăvara... și rămâi, și Tu, cu noi;
C' am avut, atâta iarnă... și îngheț, și vânt, și ploi!
Uită 'Te, în sinea noastră, ce de viscole, am avut;
Dă, din nou, un rost... la toate; rostul care, s' a pierdut!

R: /:Adă, Doamne, primăvara... după care, toți, tânjim;
Dă' ne dor, de cele sfinte... și putere, să iubim! :/

2. Iarna sufletelor noastre... ne' a asprit, ne' a însingurat;
Am iernat, până și vara... sub un zâmbet, înghețat!
Doar Tu, Doamne, ești mai tare... decât colții, asprei ierni;
Sub cereasca vindecare... fă un semn, ca să ne chemi!

C: Fă' ne, Doamne... să înflorim; cu copacii, încă o dată;
Și miros, să răspândim... de credință adevărată!
Adă, Doamne, primăvara... după care, toți, tânjim;
Dă' ne dor, de cele sfinte... și putere, să iubim!